IZOSTAZÍE s. f. teorie potrivit căreia între diversele compartimente ale scoarței terestre e un echilibru relativ, datorită diferențelor de densitate a materialelor lor. (< fr. isostasie) Vezi definitia »

FENOLURÍE s. f. prezența fenolilor în urină. (< engl. phenoluria) Vezi definitia »

INTERCALÁȚIE s. f. 1. intercalare. 2. rocă sterilă într-un zăcământ. (< fr. intercalation) Vezi definitia »

SFINCTERECTOMÍE s.f. (Med.) Ablațiune chirurgicală a unui sfincter. [Gen. -iei. / < fr. sphinctérectomie, cf. lat. sphincter – sfincter, gr. ektome – excizie]. Vezi definitia »

TELETERMOGRAFÍE s. f. metodă de diagnostic în care imaginea termografică apare pe ecranul de televiziune. (< fr. téléthermographie) Vezi definitia »