Definita cuvantului maieutică
MAIEÚTICĂ s. f. (la Socrate) arta de a scoate la iveală în discuțiile filozofice, prin întrebări dibace, adevărurile pe care se presupune că interlocutorul le-ar poseda fără să-și dea seama. (< fr. maïeutique, gr. maieutike)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu maieutică
VOALÚRĂ, voaluri, s. f. 1. Ansamblul velelor unei nave. 2. Curbura suprafeței unei parașute deschise; p. ext. pânza parașutei. – Din fr. voilure. Vezi definitia »
MONÁNDRĂ adj.f. (Despre flori) Cu o singură stamină. [< fr. monandre]. Vezi definitia »
DOCTRÍNĂ s. f. sistem închegat de concepții, principii și teze fundamentale prin care se exprimă o anumită orientare în domeniul filozofic, religios, politic, artistic etc. (< fr. doctrine, lat. doctrina) Vezi definitia »
ȚEÁPĂ, țepe, s. f. [+] (Arg., în expr.) A da (sau a trage) țeapă = a păcăli, a înșela, a escroca, a frauda; a țepui. ◊ A lua țeapă = a fi păcălit, înșelat, escrocat; a se țepui. Vezi definitia »
TAMBURÍNĂ s. f. instrument muzical, tobă mică cu pielea întinsă pe o singură parte și cu plăcuțe metalice sau clopoței pe margine, la care sunetele se obțin prin agitare în aer sau prin lovire cu mâna. (< fr. tambourin, it. tamburino) Vezi definitia »