LOPĂTÁR, lopătari, s. m. I. 1. Vâslaș, barcagiu. 2. Lucrător cu lopata. II. Pasăre migratoare din grupul picioroangelor (3), de culoare albă, cu ciocul lung și lat ca o lopată și cu un moț de pene pe cap; cosar (Platalea leucorodia). – Lopată + suf. -ar. Vezi definitia »

nobilitár, nobilitáră, adj. (înv.) nobiliar; (în sintagme) diplomă nobilitară = carte de boierie, carte de nemeșug. Vezi definitia »

pășunár s.n. (reg.) pășune (pe o coastă de deal). Vezi definitia »

TELERADÁR s. n. întrebuințarea combinată a radarului și a televiziunii. (< fr. téléradar) Vezi definitia »

MIÁR, miare, s. n. Bancnotă de o mie de lei; (fam.) o mie de lei. [Pr.: -mi-ar] – Mie + suf. -ar. Vezi definitia »