PLÁVIE, plavii, s. f. Insuliță plutitoare (sau fixată la malul apei) formată din stuf, ierburi, rizomi, rădăcini de arbori etc. intrate în putrefacție și amestecate cu nămol. ◊ Expr. A se lăsa (sau a se lungi) plavie = a se întinde la pământ. [Pl. și: (pop.) plăvii] – Din sl. plavĩ. Vezi definitia »

a face bășcălie expr. a ironiza, a batjocori. Vezi definitia »

BONOMÍE s. f. (Franțuzism) Însușire de bonom; caracter bonomului. – Fr. bonhomie. Vezi definitia »

MENISCOGRAFÍE s.f. Radiografie a meniscurilor genunchiului. [Gen. -iei. / < fr. méniscographie]. Vezi definitia »

COSMOLOGÍE s. f. Ramură a astronomiei care studiază structura și evoluția cosmosului și legile generale care îl conduc. – Din fr. cosmologie. Vezi definitia »