EPITÉCĂ s. f. partea superioară, mai mare, a unei valve. (< fr. épithèque) Vezi definitia »

BLÓNDĂ, blonde, s. f. (Înv.) Dantelă albă, ușoară, de mătase. – Fr. blonde. Vezi definitia »

FRUCTÓZĂ s.f. Substanță organică dulce, aflată în nectarul florilor și în unele fructe dulci; levuloză. [< fr. fructose]. Vezi definitia »

BĂRDĂCÚȚĂ, bărdăcuțe, s. f. Diminutiv al lui bărdacă. Vezi definitia »

LETRÍNĂ s. f. 1. inițială (ornamentală) de înălțimea câtorva rânduri, cu care începe un capitol sau un paragraf. 2. literele majuscule (o silabă) imprimate la dicționare pe fiecare pagină deasupra coloanelor, spre a ușura căutarea cuvântului dorit; colontitlu. (< fr. lettrine) Vezi definitia »