căpitán (căpitáni), s. m. – 1. Grad de ofițer superior locotenentului și inferior maiorului, în armata modernă. – 2. Căpetenie militară, în general. – 3. În vechea organizare militară, căpetenie de județ cu atribuții militare, administrative și polițienești. – Mr. căpitan. It. capitano, intrat în rom. din Evul Mediu, probabil pe filieră levantină (cf. REW 1634); cf. ngr. ϰαπιτάν, alb., bg. kapitan, tc. kaptan, sb. kapetan, mag. kapitány. Referirea lui Sanzewitsch 198 la rus. kapitan este inutilă. Der. căpitanat, s. n. (căpitanie, district militar); căpităneasă, s. f. (soție de căpitan); căpitănesc, adj. (de căpitan); căpitanie, s. f. (companie, detașament condus de un căpitan); căpitan-pașa (var. capudan-pașa), s. m. (amiral al flotei turcești), din tc. kaptan sau kapudan pașa (înv.). Vezi definitia »

SUMERIÁN, -Ă, sumerieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a vechiului ținut din sudul Mesopotamiei, Sumer. 2. Adj. Care aparține Sumerului sau sumerienilor (1), privitor la Sumer sau la sumerieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba sumeriană. [Pr.: -ri-an] – Din fr. sumérien. Vezi definitia »

FAN, fani s. m. (Livr.) Admirator entuziast, pasionat, al unei vedete, al unei mișcări artistice; simpatizant. – Din engl., fr. fan. Vezi definitia »

TERGIMÁN, tergimani, s. m. (Turcism înv.) Interpret, traducător, translator. [Var.: terzimán s. m.] – Din tc. tercüman. Vezi definitia »

DOSTOIEVSKIÁN, -Ă, dostoievskieni, -e, adj. De Dostoievski, al lui Dostoievski; în maniera lui Dostoievski. [Pr.: dos-to-iev-ski-an] – Dostoievski (n. pr.) + suf. -ian. Vezi definitia »