MONTÁ vb. I. tr. 1. A așeza, a potrivi la locul lor (piesele unei mașini, ale unui aparat etc.); a îmbina, a asambla. ♦ A fixa o piatră prețioasă într-o bijuterie. 2. A pregăti pentru reprezentare, a pune în scenă (o piesă de teatru, un spectacol). 3. (Fig.) A ațâța, a incita (pe cineva) contra cuiva; a instiga. [< fr. monter]. Vezi definitia »

preaînotá, pers. 3 sg. preaînoátă, vb. I (înv.) a naviga. Vezi definitia »

MĂRITÁ, mărít, vb.I 1. Refl. (Despre femei) A se căsători. ♦ Tranz. A da o fată în căsătorie. ◊ Compus: (Bot.) mărită-mă-mamă = ruji galbene. 2. Tranz. (Fam.) A vinde cu un preț derizoriu un lucru nefolositor sau de proastă calitate, a se descotorosi de ceva. – Lat. maritare. Vezi definitia »

Substanta care ofera creierului placerea Vezi definitia »

obsolescenta,obsolescenteș.f. 1.pierdere progresiva a eficientei,a functionalitatii,a valorii. 2.(econ.)scadere a capitalului Vezi definitia »