Definita cuvantului mandatar
MANDATÁR, -Ă s. m. f. 1. cel căruia i s-a dat un mandat (1); împuternicit. 2. persoană căreia i s-a încredințat administrarea unei unități comerciale. (< fr. mandataire, germ. Mandatar)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu mandatar
RIPUÁR, -Ă adj. (despre vechile popoare germanice, în special franci) de pe malurile Rinului. (< fr. ripuaire, lat. ripuarius) Vezi definitia »
falaitár (falaitári), s. m. – Servitor călare care mergea înaintea trăsurii. – Var. fălăitar. Germ. Vorreiter, prin intermediul rus. foreitor (DAR) sau din mag. fellajtár (Cihac, II, 497), cf. sb. feletar, din mag. (Daničič, III, 48). Pare identic cu falet, s. n. (atelaj din două perechie de cai, cu servitori (fr. piqueurs) călare pe aceștia): După Bogrea, Dacor., IV, 813, acest ultim cuvînt ar fi germ. Valet „servitor”; pare mai curînd o formație retrogradă și arficială de la falaitar, încrucișare cu Valet. Vezi definitia »
GENITO-URINÁR, -Ă adj. Care este în legătură cu organele genitale și urinare; urogenital. [< fr. génito-urinaire]. Vezi definitia »
POLICELULÁR, -Ă, policelulare, adj. (Biol.; rar; despre organisme) Pluricelular. – Din fr. polycellulaire. Vezi definitia »
HEBDOMADÁR, -Ă adj. (Despre publicații; și s.) Săptămânal. [Var. ebdomadar, -ă adj. / < fr. hebdomadaire, cf. gr. hebdomas – săptămână]. Vezi definitia »