RĂZĂTÚRĂ, răzături, s. f. 1. Faptul de a (se) rade; bărbierit. 2. Urmă lăsată pe un obiect după ce a fost ras; ștersătură făcută cu guma pe hârtie. 3. Ceea ce rezultă din raderea unui obiect. [Var.: răsătúră s. f.] – Rade + suf. -ătură. Vezi definitia »

prâscáviță¹, prâscávițe, s.f. (reg.) bătătură în talpă. Vezi definitia »

CÍSTRĂ s.f. Instrument muzical cu coarde ciupite, folosit în secolele XVI-XVII. [< fr. cistre]. Vezi definitia »

TENSÓNĂ s.f. v. tențonă. Vezi definitia »

FRÉZĂ³ s.f. Pieptănătură bărbătească; frizură. [< friza]. Vezi definitia »