fiér (fiáre), s. n. – 1. Element chimic, metal greu, de culoare cenușie care se folosește pe scară largă în industrie. – 2. Semn făcut cu metalul înroșit. – 3. Vîrf de lance sau de săgeată. – 4. (Pl.) Fiare, lanțuri. – Mr. h’eru, megl. ier, ir, fl’er. Lat. ferrum (Pușcariu 605; Candrea-Dens., 583; REW 3262; DAR), cf. it., port. ferro, fr., prov. fer, sp. hierro). După Pîrvan, metalul a fost cunoscut în Dacia începînd cu 700 sau 750 înainte de era creștină. Der. fierar, s. m. (muncitor care se îndeletnicește cu prelucrarea fierului), mr. hirar, megl. ierar (după Pușcariu 606; Candrea-Dens., 584; REW 3257 și DAR, din lat. ferrarius, cf. it. din sud ferraru, sp. herrero); fierărie, s. f. (atelier în care se prelucrează fierul; magazin unde se vînd obiecte din fier; înv., taxă pe obiectele din fier importate); fierăriță, s. f. (nevastă de fierar); fierătaie, s. f. (instrumente de fier), care după Candrea-Dens., 585 și DAR reprezintă un lat. *ferratalia, cf. port. ferratalha; fieros, adj., formație neol.; fierotină, s. f. (Banat, Olt., fier vechi); înfiera, vb. (a marca cu fierul roșu; a stigmatiza; rar, a fereca); înfierător, adj. (care stigmatizează); înfierătură, s. f. (dezonorare). Vezi definitia »

VINIFÉR, -Ă adj. care produce vin. ◊ (despre terenuri) pe care se cultivă vița de vie. (< fr. vinifère) Vezi definitia »

BÁIDER, baidere, s. n. (Reg.) Fâșie lungă împletită din bumbac sau din lână colorată pe care o poartă țăranii la gât. – Germ. Beider. Vezi definitia »

AUTOCAROSIÉR s.m. Muncitor specialist care construiește caroserii. [< auto²- + carosier]. Vezi definitia »

TAKE-OVER TEIC-ÓUVĂR/ s. n. practică curentă prin care o corporație mai puternică acaparează una mai slabă împotriva voinței celei din urmă printr-o operațiune de bursă care ridică peste noapte valoarea acțiunilor corporației, făcând ca oferta să fie irezistibilă pentru acționari. (< engl. take-over) Vezi definitia »