SEMIOLOGÍE s. f. 1. Parte a medicinii care se ocupă cu descrierea simptomelor și a semnelor diferitelor boli, precum și a metodelor de a le pune în evidență și de a le diagnostica; simptomatologie. 2. Știință care studiază semnele întrebuințate în cadrul vieții sociale; semiotică. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. sémiologie. Vezi definitia »

anozodiaforíe s.f. Indiferență manifestată de un bolnav față de propria-i boală. (< fr. anosodiaphorie) Vezi definitia »

ELECTROLITEMÍE s. f. prezența electroliților în plasma sangvină. (< fr. électrolytémie) Vezi definitia »

DISIMETRÍE, disimetrii, s. f. Lipsă de simetrie; asimetrie. – Din fr. dissymétrie. Vezi definitia »

-CRANIE Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) craniu”. [< fr. -crânie]. Vezi definitia »