Definita cuvantului manieră
MANIÉRĂ s. f. 1. (pl.) fel de a se purta în societate; comportare corectă și cuviincioasă. 2. fel, mod, procedeu. ◊ ansamblu de procedee și mijloace de expresie caracteristice unui artist, scriitor etc. 3. afectare, artificialitate în stil. (< fr. manière)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu manieră
MĂTRÍȚĂ, mătrițe, s. f. Plantă acvatică cu tulpină filiformă, cu frunze înguste verzi, care se înnegresc prin uscare (Zannichellia palustris). – Cf. mătreață. Vezi definitia »
INSOLVÉNȚĂ s.f. Insolvabilitate. [< it. insolvenza]. Vezi definitia »
HUIÁLĂ, huieli, s. f. (Reg.) Vâjâit prelung; vuiet. [Pr.: hu-ia-] – Hui + suf. -eală. Vezi definitia »
samuráslă s. f. – Plantă de cultură care crește spontan din semințele pierdute în timpul recoltării. – Var. samoraslă, samulastră, samurastră. Sl. samoraslŭ (Cihac, II, 325; Conev 71), de la samo „același” și raslĭ „germen”, cf. sb., cr. samorast. Vezi definitia »
smultúră, smultúri, s.f. (înv.) 1. (pop.) lână tunsă de pe oi moarte sau smulsă de pe piele de oaie; lână de proastă calitate. 2. (reg.) smoc de lână prins în spinii pe lângă care au trecut oile. 3. (reg.) mulțime de pene jumulite. 4. (reg.) femeie cu aspect dezordonat, neîngrijit, neglijent, cu părul ciufulit; femeie zdrențuroasă. 5. (reg.) carne de purcel de lapte. Vezi definitia »