RUȘCHÍU s. n. (Trans.) Bolovăniș, stâncăraie. (din rus²; s-a spus prob., în loc de ruschiu (cf. rușcea și ruscea), datorită culorii roșiatice a unora dintre aceste regiuni pietroase, cum se întâmplă în cazul lui rușeț, des folosit ca toponim; explicația lui Pușcariu, din lat. rūscŭlum, nu este convingătoare) Vezi definitia »

hasichíu (hasichíi), s. m. – Soldat turc din garda sultanului. Tc. haseki (Șeineanu, III, 61). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

ÓPIU s.n. Substanță toxică, narcotică, extrasă din capsulele de mac și folosită în medicină; fumată, provoacă vise plăcute și stări de halucinație dăunătoare organismului. [Pron. -piu, var. opium s.n. / < fr., lat. opium]. Vezi definitia »

MIERÍU¹, -ÍE, mierii, adj. (Reg.) Albastru (deschis). – Mier (reg. „albastru” < lat.) + suf. -iu. Vezi definitia »

ALBĂSTRÍU, -ÍE, albăstrii, adj. Care bate în albastru; albăstrui. ♦ (Substantivat, n.) Culoare care bate în albastru. – Albastru + suf. -iu. Vezi definitia »