ADERÉNȚĂ, aderențe, s. f. 1. Punct de sudură a unor țesuturi, organe etc. care în stare normală nu sunt sudate. 2. (Tehn.) Forță care menține alăturate două corpuri aflate în contact, care trebuie învinsă pentru a permite rularea unuia peste celălalt. Aderența dintre roțile unui vehicul și șosea.– Fr. adhérence. Vezi definitia »

MICOTOXICÓZĂ, micotoxicoze, s. f. Intoxicație care apare la animale în urma consumului de furaje infectate cu unele ciuperci microscopice. – Cf. micoză, toxicoză. Vezi definitia »

GHÍRCĂ s. f. Specie de grâu bogat în gluten (Triticum durum). – Din ucr. hyrka. Vezi definitia »

țârcâitúră, țârcâitúri, s.f. (reg.) 1. strop, picătură. 2. afacere mică neînsemnată. Vezi definitia »

watt-óră (watt-o-) s. m., g.-d. art. wáttului-óră; pl. wați-oră; simb. Wh Vezi definitia »