COMPLEMENTÁȚIE s. f. (biol.) restabilire a fenotipului primar, consecutivă unei unități apărute într-o genă. (< fr. complémentation) Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

INSATISFÁCȚIE, insatisfacții, s.f. Nemulțumire, neplăcere, nesatisfacție. – Din fr. insatisfaction. Insatisfacție ≠ satisfacție INSATISFÁCȚIE s. nemulțumire, nesatisfacție. (Un sentiment de ~.) Vezi definitia »

ACETONURÍE s. f. prezența acetonei în urină. (< fr. acétonurie) Vezi definitia »

PARAPLEGÍE s. f. paralizie completă a membrelor inferioare. (< fr. paraplégie) Vezi definitia »