BIR, biruri, s. n. (Înv. și arh.) 1. Dare, impozit. ◊ (Astăzi în expr.) A da bir cu fugiții = a dispărea, a fugi dintr-un loc. 2. Tribut. – Magh. bér. Vezi definitia »

CLISTÍR s. n. irigator. (< germ. Klistir, ngr. klistir) Vezi definitia »

MEGAPÍR s. n. Oțel aliat din fier, crom și aluminiu, întrebuințat la confecționarea rezistențelor electrice. [Scris și: megapyr] – Din germ. Megapir. Vezi definitia »

DIAPÍR s.n. (Geol.) Cută anticlinală caracterizată prin prezența unui sâmbure de roci plastice care străbat rocile acoperitoare. [Pron. di-a-. / cf. it. diapiro, gr. diapyros – ars profund]. Vezi definitia »

ștafír s.n. (reg.) trusou, zestre. Vezi definitia »