CARBOMÉTRU s.n. Aparat pentru detectarea bioxidului de carbon, folosit mai ales în galeriile de mină. [< fr. carbomètre, cf. lat. carbo – cărbune, gr. metron – măsură]. Vezi definitia »

FLEXOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea rezistenței la încovoiere a cauciucului vulcanizat. [< rus. fleksometr]. Vezi definitia »

RESPIROMÉTRU s. n. 1. aparat pentru măsurarea cantității de oxigen absorbite de plante sau de animale. 2. aparat care permite modificarea artificială a presiunii atmosferice, pentru adaptarea atleților la altitudini mari. (< fr. respiromètre, engl. respirometer) Vezi definitia »

AXIOMÉTRU s.n. Dispozitiv montat în fața timonei unei nave, care indică permanent unghiul de cârmă. [< fr. axiomètre]. Vezi definitia »

-ÁNDRU elem. andr(o)-. Vezi definitia »