căpitán (căpitáni), s. m. – 1. Grad de ofițer superior locotenentului și inferior maiorului, în armata modernă. – 2. Căpetenie militară, în general. – 3. În vechea organizare militară, căpetenie de județ cu atribuții militare, administrative și polițienești. – Mr. căpitan. It. capitano, intrat în rom. din Evul Mediu, probabil pe filieră levantină (cf. REW 1634); cf. ngr. ϰαπιτάν, alb., bg. kapitan, tc. kaptan, sb. kapetan, mag. kapitány. Referirea lui Sanzewitsch 198 la rus. kapitan este inutilă. Der. căpitanat, s. n. (căpitanie, district militar); căpităneasă, s. f. (soție de căpitan); căpitănesc, adj. (de căpitan); căpitanie, s. f. (companie, detașament condus de un căpitan); căpitan-pașa (var. capudan-pașa), s. m. (amiral al flotei turcești), din tc. kaptan sau kapudan pașa (înv.). Vezi definitia »

KIMERIDGIÁN s.n. (Geol.) Etaj al jurasicului superior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -gi-an. / < fr. kimméridgien, cf. Kimeridge – localitate pe țărmul sudic al Angliei]. Vezi definitia »

ládan s.m. (înv.) rășină aromată din plante exotice. Vezi definitia »

GRANDOMÁN, -Ă s.m. și f. Cel care suferă de grandomanie; îngâmfat. [< grandomanie]. Vezi definitia »

PERUÁN, -Ă, peruani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Perú-lui sau care este originară de acolo; peruvian. 2. Adj. Care aparține Perului sau peruanilor (1), privitor la Peru sau la peruani; originar, provenit din Peru; peruvian. [Pr.: -ru-an] – Perú (n. pr.) + suf. -an. Cf. sp. peruano. Vezi definitia »