ONICARTRÓZĂ s. f. afecțiune ereditară caracterizată printr-o atrofie a unghiilor, însoțită de importante anomalii articulare. (< fr. onycharthrose) Vezi definitia »

TABLATÚRĂ s. f. Vechi sistem de notație muzicală, cu ajutorul literelor alfabetului, al cifrelor și al altor semne așezate pe linii paralele. – Din fr. tablature. Vezi definitia »

STANÍNĂ s.f. Sulfură naturală de staniu, fier și cupru; stanit. [< fr. stannine]. Vezi definitia »

cóșcovă, cóșcove (cóșcoave), s.f. (reg.) 1. loc gol, mai ales în malurile apelor, pe sub rădăcini, unde se ascund și trăiesc peștii și racii; bortă. 2. loc gol pe sub coaja copacilor, pe sub piele; cojitură, bășicătură, umflătură, bulbucătură, copârțan. 3. (la pl.) umflături sau ridicături mici de pământ. 4. (la pl.) nămol vegetal amestecat cu rizomi de stuf și papură în descompunere; coșcană. 5. babă gârbovită. Vezi definitia »

HEPATÍTĂ s. f. afecțiune inflamatorie a ficatului. ♦ ~ epidermică = hepatită cauzată de un virus. (< fr. hépatite) Vezi definitia »