TRIESTÉR s. m. corp chimic care posedă trei funcții ester. (< fr. triester) Vezi definitia »

DECASTÉR, decasteri, s. m. Unitate de măsură egală cu zece steri, folosită pentru volumul lemnelor. – Din fr. décastère. Vezi definitia »

URANIFÉR, -Ă, uraniferi, -e, adj. (Despre minereuri și roci) Care conține uraniu. – Din fr. uranifère. Vezi definitia »

furiér (furiéri), s. m. – Ostaș care îndeplinește lucrări de birou într-o unitate militară. Fr. fourrier. Unul din puținele cuvinte fr. introduse în rom. în prima jumătate a sec. XVIII (figurează la N. Costin). Vezi definitia »

ȘÚIER, șuiere, s. n. 1. Zgomot caracteristic, ascuțit și puternic, pe care îl fac vântul, furtuna, vijelia; șuierătură. 2. Zgomot ascuțit produs de anumite corpuri care se deplasează, se mișcă, se învârtesc sau spintecă aerul cu iuțeală; șuierătură. 3. Sunet ascuțit, strident și prelung produs cu ajutorul unui instrument special (signal, sirenă etc.) sau prin suflarea cu putere a aerului printre buze ori printre degete; șuierătură. 4. Sunet sau țipăt (ascuțit) scos de unele animale și păsări; șuierătură. [:Pr.: șu-ier] – Din șuiera (derivat regresiv). Vezi definitia »