MUZICÚȚĂ, muzicuțe, s. f. Mic instrument muzical de suflat; armonică de gură. ♦ (Arg.) Gură (considerată ca organ al vorbirii); p. ext. scandal, ceartă. – Muzică + suf. -uță. Vezi definitia »

ȘERPOÁICĂ, șerpoaice, s. f. Femela șarpelui; șerpoaie. ♦ Epitet pentru o femeie vioaie, seducătoare sau perfidă, vicleană. – Șarpe + suf. -oaică. Vezi definitia »

PODITÚRĂ, podituri, s. f. (Rar) Podea, pardoseală. – Podi + suf. -tură. Vezi definitia »

PEDICHIÚRĂ s. f. îngrijire a picioarelor, în tăierea unghiilor, a bătăturilor etc. (< fr. pédicure) Vezi definitia »

ȘABLONÁRD-Ă adj. Lipsit de originalitate, de spirit inventiv. Vezi definitia »