PISTÓL¹ s. n. 1. armă de foc de dimensiuni mici, mânuită cu o singură mână. ♦ ~ mitralieră = armă automată cu țeavă scurtă și cu bătaie mai mică decât a puștii-mitralieră; ~ de rachete = pistol de semnalizare cu rachete¹ (2). 2. aparat portativ, de forma pistolului, pentru vopsit, nituit etc. (< ngr. pistoli, germ. Pistol) Vezi definitia »

SOL² s. n. 1. strat superficial, afânat, al scoarței terestre, în care se dezvoltă viața vegetală. 2. teritoriu, pământ. ♦ exercițiu la ~ = probă de gimnastică executată la nivelul podelei. (< fr. sol, lat. solum) Vezi definitia »

PISCÍCOL, -Ă, piscicoli, -e, adj. Care ține de pești sau de piscicultură, privitor la pești sau la piscicultură. – Din fr. piscicole. Vezi definitia »

pol (póli), s. m. – 1. (Înv.) Jumătate. – 2. Monedă de aur de 20 de franci și apoi de 20 de lei. – 3. Douăzeci de lei. Sl. polĭ (Cihac, II, 274), invariabil cu primul sens. Cel de al doilea se explică de obicei prin rus. poluimperial „napoleon” (Tiktin, Scriban) explicație care nu ia în seamă că napoleonul trebuie să valoreze zece franci. După Pușcariu, Dacor., I, 602, din Napoleon, prin intermediul ngr. ἔνα(να)πολεόνι; dar tot așa se numeau și ludovicii de aur. Mai probabil, s-a numit așa la început o monedă de aur diferită, cf. engl. half crown, rus. polùcha „jumătate de monedă”. – Der. polidor, s. m. (Arg., douăzeci de lei), formație glumeață în care pare prezentă ideea de „aur” (după ipoteza de nesusținut a lui Pașca, Dacor., IX, 328, de la Polidor, fiul lui Priam, cf. Graur, BL, V, 224); polcă, s. f. (dans), din ceh. polka, pulka, parțial prin intermediul fr. polka; cf. polturac. Vezi definitia »

SPANIÓL, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Spania. II. s. f. 1. limbă romanică vorbită în Spania și în toate țările Americii Centrale și de Sud, cu excepția Braziliei. 2. un fel de eșarfă care acoperă capul femeilor spaniole. (după fr. espagnol, it. spagnolo) Vezi definitia »