CORONAMÉNT s.n. 1. Ornament care încunună un edificiu, o poartă etc. 2. Partea superioară a unui chei, a unui dig, a unui zid de sprijin etc., alcătuită de obicei din piatră cu forme geometrice regulate. 3. Totalitatea coroanelor arborilor care iau parte la alcătuirea unei păduri. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. couronnement]. Vezi definitia »

REZISTÉNT, -Ă I. adj. care rezistă; durabil, trainic. ◊ care nu se lasă doborât, care suportă ușor (oboseala, boala). ◊ (despre microbi) care s-a obișnuit cu un antibiotic. II. s. m. f. patriot, membru al Rezistenței. (< fr. résistant, it. resistente) Vezi definitia »

PROȚÉNT s. n. v. procent. Vezi definitia »

AUGMÉNT, augmente, s. n. Vocală adăugată (în unele limbi indo-europene) la începutul unei forme verbale, pentru a marca o acțiune petrecută în trecut. [Pr.: aug-] – Fr. augment (lat. lit. augmentum). Vezi definitia »

PERIODÓNT s. n. periodonțiu. (< fr. périodonte) Vezi definitia »