BEUTĂ, beute s.f. (Arg.) Petrecere la care se consumă bauturi alcoolice; beție, chef. Vezi definitia »

CĂÚLĂ, căule, s. f. (Reg.) Plută mică, întrebuințată ca pod umblător. – Et. nec. Vezi definitia »

CULÁNȚĂ s.f. Indulgență, amabilitate; mărinimie. [Cf. germ. Kulanz]. Vezi definitia »

RÚDĂ¹, rude, s. f. 1. Persoană care face parte din aceeași familie cu alte persoane, unite între ele prin legături de sânge sau prin alianță; rudenie (2), rubedenie. ◊ Expr. A avea rude la Ierusalim = a avea persoane influente care îți acordă protecție; a avea proptele. Pe rudă (și) pe sâmânță = a) pe toți, fără excepție, până la unul; b) peste tot. ♦ Familie, neam, viță. 2. (Pop.) Soi, sămânță de animale sau de plante. ◊ Loc. adj. De rudă = de prăsilă, de reproducție. Berbec de rudă. – Din bg. roda. Vezi definitia »

DÁUNĂ s. f. 1. stricăciune, pagubă; prejudiciu moral. 2. (pl.) despăgubiri morale. ♦ în ă (cuiva sau a ceva) = în paguba (cuiva sau a ceva). (< lat. daunum) Vezi definitia »