PANTELÍSM s.n. Concepție idealistă care susține că la baza dezvoltării fenomenelor este o voință de natură cosmică, care fixează anumite scopuri. ♦ Teorie care afirmă voința ca origine și natură a binelui. [< fr. pantélisme, cf. gr. pas – tot, teleos – scop]. Vezi definitia »

DEMONÍSM s.n. (Liv.) Credință în demoni; demonie. ♦ Atitudine, răzvrătire demonică. ♦ Atitudine romantică de afirmare a eului (opus lumii întregi, orânduirii prestabilite) care, blazat și superior, reflexiv la exces, evadează în cunoaștere, socotindu-se asemenea demiurgului. [< fr. démonisme]. Vezi definitia »

SĂMĂNĂTORÍSM s. n. curent ideologic-literar la începutul sec. XX, în România, care acuza stările sociale existente, opunând orașului „viciat” de civilizație, imaginea idilică a satului patriarhal, considerând țărănimea ca depozitară exclusivă a valorilor naționale și cultivând o literatură de inspirație rurală și istorică. (< „Sămănător/ul/”, -ism) Vezi definitia »

SADUCHEÍSM s.n. Doctrina saducheilor. [Var. saduceism. / < fr. saducéisme]. Vezi definitia »

METAMORFÍSM s. n. modificare a structurii rocilor subterane sub influența factorilor endogeni. (< fr. métamorhisme) Vezi definitia »