SUBSTÁNȚĂ, substanțe, s. f. 1. Corp (omogen) alcătuit din atomi și din molecule (formate din aceleași elemente) și care posedă o anumită formă, culoare, miros, gust etc. ◊ Substanță de contrast = substanță chimică utilizată la examenele radiologice, opacă la razele Roentgen. 2. (Anat.; în sintagmele) Substanță albă = parte a sistemului nervos central formată din fibrele celulelor nervoase. Substanță cenușie = parte a sistemului nervos central formată din corpurile celulelor nervoase. 3. Categorie filozofică care desemnează fie esența comună și stabilă a tuturor lucrurilor, fie ceea ce există de sine stătător. 4. Parte esențială, principală, constitutivă a unui lucru. ♦ Fig. Conținutul, miezul unui discurs, al unei scrieri etc. ◊ Loc. adv. (Rar) În substanță = pe scurt, în rezumat; în fond. – Din fr. substance. Vezi definitia »

ÓPTICĂ s.f. 1. Ramură a fizicii care studiază lumina și fenomenele luminoase și vizuale. 2. (Fig.) Aspect particular al unei idei; punct de vedere, concepție. [Cf. lat. optica, germ. Optik, fr. optique]. Vezi definitia »

DIÁSTOLĂ s. f. 1. decontracție ritmică a inimii și a arterelor. 2. lungire a unei silabe scurte. (< fr. diastole) Vezi definitia »

COMPLIÁNȚĂ s. f. 1. mărime care indică gradul de elasticitate al unui sistem mecanic. 2. (med.) variație a volumului pulmonar datorată schimbării de presiune. 3. acord, supunere, ascultare, conformare comportamentală. ◊ adeziune a bolnavului la mijloacele terapeutice necesare ameliorării stării sale de sănătate. (< fr. compliance) Vezi definitia »

bază, baze, s. f. 1. loc de întâlnire a unei bande de infractori. 2. sediul poliției. Vezi definitia »