MENÁDĂ s.f. Bacantă; (fig.) femeie exaltată, furioasă. [< fr. ménade, cf. gr. mainas < mainesthai – a fi furios]. Vezi definitia »

SIMEDIÁNĂ, simediane, s. f. Dreaptă care trece printr-un vârf al unui triunghi și este simetrica medianei în raport cu bisectoarea interioară dusă prin același vârf al triunghiului. – Fr. symédiane. Vezi definitia »

RIZARTRÓZĂ s. f. artroză a rădăcinii unui deget sau a unui membru. (< fr. rhizarthrose) Vezi definitia »

ȘURUBÉLNIȚĂ, șurubelnițe, s. f. Unealtă metalică alcătuită dintr-o tijă cu mâner, având vârful lățit ca un tăiș și servind la înșurubarea și deșurubarea șuruburilor. [Var.: șurupélniță s. f.] – Șurub + suf. -elniță. Vezi definitia »

FLOGÓZĂ s. f. inflamație. (< fr. phlogose, gr. phlogosis) Vezi definitia »