REOLOGÍE s. f. Ramură a fizicii al cărei obiect de studiu îl constituie curgerea lentă și deformarea în timp a corpurilor solide sub acțiunea forțelor exercitate asupra lor. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéologie. Vezi definitia »

nespornicíe s.f. (înv.) faptul de a nu avea spor (într-o acțiune, într-o lucrare), de a nu putea progresa. Vezi definitia »

ENTOSCOPÍE s. n. examen al capilarelor retinei proprii. (< fr. entoscopie) Vezi definitia »

DECALCOMANÍE s.f. Transpunere a unor imagini colorate pe porțelan, hârtie etc.; metacromie. [< fr. décalcomanie]. Vezi definitia »

CONVÉCȚIE s. f. 1. deplasare a unei mase de aer în sens vertical. 2. trecere prin câmpuri fluide a curentului electric sau a căldurii, datorită deplasării particulelor lor componente. 3. (med.) metodă de pierdere a energiei calorice prin deplasarea aerului cald în jurul organului cutanat și înlocuirea lui cu aer rece. (< fr. convection, lat. convectio) Vezi definitia »