palamár (-re), s. n. – Cablu, funie. – Var. (Munt.) pălimar, pălămar. Mr. pălămar. Cat. palomer › it. palamaro, palamarre prin intermediul ngr. παλαμάρι (Șeineanu, ZRPh., XXX, 311; Șeineanu, II, 280; Lokotsch 1616; REW 6181; Vasmer, Gr., 106), cf. tc., alb., sb., cr., bg. palamar. – Cf. parîmă. Vezi definitia »

săpornicár, săpornicári, s.m. (reg.) ființă imaginară care ar omorî sau îmbolnăvi oamenii; sapornoi. Vezi definitia »

MULTIPOLÁR, -Ă, multipolari, -e, adj. (Despre mașini electrice) Care are mai multe perechi de poli magnetici sau mai multe borne electrice de acces. – Din fr. multipolaire. Vezi definitia »

hontár, hontári, s.m. (reg.) miner care scoate piatra din mină. Vezi definitia »

VALVULÁR, -Ă, valvulari, -e, adj. Cu valvule; referitor la valvule, de valvule. – Din fr. valvulaire. Vezi definitia »