DISCONTINUITÁTE s. f. 1. lipsa de continuitate; întrerupere. ◊ (mat., fiz.) variație bruscă, în salturi, a valorii unei mărimi; trecerea de la o valoare la alta, fără parcurgerea valorilor intermediare. ◊ modificare rapidă a valorii unui element meteorologic pe distanțe mici. 2. categorie filozofică desemnând distribuția și succesiunea cu întreruperi în spațiu și timp a materiei. (< fr. discontinuité) Vezi definitia »

NEGOCIABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi negociabil. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. négociabilité. Vezi definitia »

ȘCOLĂRÉȘTE adv. Ca un școlar (1), în felul școlarilor. ♦ Fig. Naiv, lipsit de maturitate, copilărește. – Școlar + suf. -ește. Vezi definitia »

PIEZOREZISTIVITÁTE s.f. Proprietate a unor materiale de a-și varia rezistența la deformări elastice. [Cf. fr. piézorésistivité]. Vezi definitia »

GRAȚIOZITÁTE s.f. (De obicei ironic) Bunăvoință politicoasă; amabilitate. ♦ Grație. [Cf. lat. gratiositas, fr. gracieuseté]. Vezi definitia »