HEMIANESTEZÍE, hemianestezii, s. f. Pierdere a sensibilității unei jumătăți laterale a corpului. [Pr.: -mi-a-] – Din fr. hémianesthésie. Vezi definitia »

EMETROPÍE s. f. proprietate a ochiului de a fi emetrop. (< fr. emmétropie) Vezi definitia »

IGNÍȚIE s. f. procedeu de aprindere cu ajutorul unui ignitor. (< fr. ignition) Vezi definitia »

ACROFOBÍE s. f. Teamă patologică de locuri înalte. – Din fr. acrophobie. Vezi definitia »

fíe (-íi), s. f. – Fiică, fată. – Var. fiie, fiiă, (Bihor) hie. Mr. hil’e, megl. iil’e. Lat. fῑlia (DAR), cf. it. figlia (v. lomb. fiia), fr. fille, sp. hija, port. filha. Cuvînt înv. (cf. ALR 193), supraviețuiește curent în expresia fie-mea, fie-ta, fie-sa; cf. și fă. – Der. fiică (var. fică), s. f., formație dim. cu suf. -ică, ca în fetică, mătușică (analogia cu maică, sugerată de DAR, nu prezintă interes); este cuvînt care l-a înlocuit pe cel anterior. Cf. fiu, fă. Vezi definitia »