HAIDUCÍE, haiducii, s. f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

ANIZURÍE s. f. stare în care debitul urinar variază. (< fr. anisurie) Vezi definitia »

ONOMASIOLOGÍE s.f. Ramură a lingvisticii care studiază numele din punctul de vedere al formei și conținutului lor. [Pron. -si-o-, gen. -iei. / < germ. Onomasiologie, cf. gr. onoma – nume, logos – studiu]. Vezi definitia »

GEAMÍE, geamii, s. f. Construcție destinată celebrării cultului la musulmani, de obicei mai mare decât moscheea. – Din tc. cămi. Vezi definitia »

BUHĂȘÍE s. f. (Reg.) Desiș de brazi mici, de buhași. – Din buhaș + suf. -ie. Vezi definitia »