ÍCTER, ictere, s. n. Boală a ficatului și a veziculei biliare, care se caracterizează prin colorația galbenă a pielii și a mucoaselor bolnavului, provocată de impregnarea acestora cu pigmenți biliari; gălbinare. – Din ngr. íkteros. Cf. lat. icterus, fr. ictère. Vezi definitia »

MINIATELIÉR s.n. Atelier de dimensiuni reduse. [Pron. -li-er. / cf. fr. mini-atelier]. Vezi definitia »

SABRÉR s. m. 1. luptător cu sabia. ◊ scrimer specializat în probele de sabie. 2. militar brutal și incult. (< fr. sabreur) Vezi definitia »

DIETÉR s. m. corp chimic care posedă două funcții eter. (< fr. diether) Vezi definitia »

VĂRNICÉR, vărniceri, s. m. Vărar. – Din varniță + suf. -ar. Vezi definitia »