vícă (-ci), s. f. – Măsură de capacitate pentru cereale, egală cu 20 de ocale, în Trans. Mag. véka (Cihac, II, 538; Gáldi, Dict., 168). Vezi definitia »

ledúncă (-ci), s. f. – Cartușieră. – Var. (înv.) lăduncă. Rus. ladunka, din germ. Ladung, cf. tc. ladinǵa (Cihac, II, 163; DAR). Sec. VII. Vezi definitia »

ZĂPOÁDĂ s. f. (Var.) Zăpodie. (din sl. zapodŭ = ascunzătoare) Vezi definitia »

VEIÓZĂ s. f. lampă mică de noapte, cu abajur. (< fr. veilleuse) Vezi definitia »

RÓBĂ s.f. 1. Haină de ceremonie lungă și cu mâneci largi, purtată altădată de magistrați și avocați în exercițiul funcțiunii etc. 2. Părul unui animal (cal, vacă etc.) cu particularitățile lui de culoare. [< fr. robe]. Vezi definitia »