ACÉL², ACEÁ, acei, acele, adj. dem. (Arată că ființa sau lucrul al cărui nume îl determină este (mai) depărtat de subiectul vorbitor; când urmează după substantiv are forma acela, aceea) Acel om. Vremea aceea. [Gen.-dat. sg. acelui, acelei, gen.-dat. pl. acelor; (când are forma acela, aceea) gen.-dat. sg. aceluia, aceleia, gen.-dat. pl. acelora – Var.: acéla, acéea adj. dem.] – Lat. ecce-illu, ecce-illa. Vezi definitia »

cel care poate vorbi fara sa-si miste buzele Vezi definitia »

NEFIDÉL, -Ă, nefideli, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care nu este fidel; nestatornic, necredincios în sentimente, în angajamente; infidel (1); (despre soți) care întreține relații extraconjugale; infidel (1). 2. Care nu exprimă sau nu respectă adevărul, realitatea; inexact, infidel (2). – Ne- + fidel. Vezi definitia »

JELȚURÉL, jelțurele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui jelț. – Jelț + suf. -urel. Vezi definitia »

ȘTERGĂRÉL, ștergărele, s. n. Diminutiv al lui ștergar. – Ștergar + suf. -el. Vezi definitia »