sigói, sigoáie, s.n. (reg.) târnăcop. Vezi definitia »

forostoí vb. IV (reg.) 1. (despre obiecte) a uni, a lipi, a închega. 2. (refl.; despre fier) a se întări, a se căli. 3. (refl.; despre răni, fracturi, boli) a se vindeca, a se închide, a se cicatriza. Vezi definitia »

gunói (-oáie), s. n. – 1. Baligă. – 2. Murdărie. – 3. Resturi, rămășițe. – Megl. gnoi. Sl. gnoi (Miklosich, Lexicon, 131; Cihac, II, 131; Conev 71), cf. bg. gnoj. – Der. gunoi, vb. (a murdări, a face baligă; a îngrășa pămîntul; refl., a putrezi, a se strica), cf. sl., bg. gnojiti; îngunoi, vb. (Mold., a îngrășa pămîntul); gunoier, s. m. (persoană care ridică gunoiul); gunoios, adj. (murdar, plin de jeg); gunoiște, s. f. (băligar), din sl. gnoiste. Mag. ganaj pare a proveni din rom. (Candrea, Elemente, 404). Vezi definitia »

cirmói s.n. (reg.) numele unei buruieni ce crește în grâu. Vezi definitia »

toí, toiésc, vb. IV (reg.) 1. a certa, a mustra. 2. a face zgomot. 3. a (se) calma, a (se) liniști. Vezi definitia »