BUTURÚGĂ, buturugi, s. f. Bucată noduroasă sau scorburoasă dintr-un trunchi de copac; butuc, butură. ♦ Bucată groasă de lemn de foc; buștean. – Cf. butură și tumurug. Vezi definitia »

plóșniță (plóșnițe), s. f. – (Mold.) Păduche-de-lemn (Acanthia lectularia). Sl. ploskŭ „turtit”, cf. ploscă și pol. ploszczyca, ceh. ploštice, rus. plosčica (Cihac, II, 266; Tiktin), rus. bloščica (Pascu, Arch. Rom., VII, 559). Cihac explică fonetismul rom. cu ajutorul unei încrucișări cu plesni „a pocni”, cf. bg. pljusnica „bătut din palme”. Mai curînd e vorba de un der. propriu rom., din sl. ploskŭ, cu suf. -niță, cf. beșniță. – Der. ploșnițărie, s. f. (mulțime de ploșnițe); ploșnicar, s. m. (plantă, Ranunculus orthoceras); ploșnițare, s. f. (plantă, Actaea cimicifuga); polușcă, s. f. (Trans., ploșniță), din mag. poloska (Tiktin). Vezi definitia »

REVIVISCÉNȚĂ s. f. 1. revenire la viață; însuflețire. 2. (biol.) proprietate a unor organisme de a-și relua activitatea vitală după o stare de latență. 3. (fig.) reapariție a unor stări de conștiință uitate. (< fr. reviviscence) Vezi definitia »

răboáșcă (răboáște), s. f. – (Arg.) Cămașă. – Var. rubașcă. Rus. rubaška (Vasiliu, GS, VII, 124). Vezi definitia »

POTÍȘĂ s.f. Vas de porțelan chinezesc sau japonez. [< fr. potiche]. Vezi definitia »