MINIATÚRĂ s. f. 1. pictură fină și delicată de dimensiuni reduse. 2. literă ornată care împodobea titlul sau începuturile capitolelor în vechile manuscrise. 3. operă de artă, de literatură, piesă muzicală de dimensiuni mici, lucrată cu finețe. ◊ obiect de dimensiuni reduse. (< fr. miniature, it. miniatura, germ. Miniatur) Vezi definitia »

SURDOBAROCÁMERĂ s.f. Barocameră cu izolație fonică perfectă. [< surdo- + barocameră]. Vezi definitia »

PROCTÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a anusului; rectită. [< fr. proctite]. Vezi definitia »

GÁDINĂ, gadine, s. f. (Pop.) Animal sălbatic; jivină, dihanie. – Din bg. gadină. Vezi definitia »

a lua țuicomicină expr. (pop.) a se trata de răceală cu băuturi spirtoase. Vezi definitia »