prat s. m. – Fîneață. Cuvînt citat în vechile dicționare și pe care Pușcariu 1369 și REW 6732 îl indică drept reprezentant al lat. pratum. Trebuie să fi fost creat de autorii latiniști din sec. XIX (chiar Pușcariu declara că nu cunoaște cuvîntul). – Der. Pratar, s. m. (luna mai), pare și el o creație artificială, după fr. prairial. Vezi definitia »

ORGANIZÁT, -Ă, organizați, -te, adj. Care are o organizare, care se desfășoară conform unui plan chibzuit. – V. organiza. Vezi definitia »

DESPERÁT, -Ă, desperați, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Ajuns la desperare; deznădăjduit. 2. (Despre manifestări sau atitudini) Care exprimă, care dovedesc desperare. 3. Care provoacă desperare; care prezintă puține posiblități de scăpare; periculos, grav. [Var.: disperát, -ă adj.] – V. despera. Vezi definitia »

AGRAMÁT, -Ă, agramați, -te, adj., s. m. și f. 1.. Adj., s. m. și f. (Persoană) care face greșeli elementare de limbă, deși se pretinde om cult; p. ext. ignorant. 2. Adj. Care conține greșeli elementare de ortografie și de gramatică. – Lat. lit. agrammatos (< gr.). Vezi definitia »

PRIMICERIÁT s.n. Demnitatea de primicer. [Pron. -ri-at. / cf. it. primiceriato]. Vezi definitia »