INFANTILÍSM s. n. Anomalie în dezvoltarea corporală și psihică, caracterizată prin persistența, la vârsta adultă, a unor trăsături morfologice și funcționale specifice copilăriei. – Din fr. infantilisme. Vezi definitia »

EPISILOGÍSM s.n. Silogism dintr-un polisilogism care are ca una din premise concluzia silogismului anterior (prosilogism). [Pl. -me, -muri. / cf. épisyllogisme < gr. epi – deasupra, syllogismos – silogism]. Vezi definitia »

ASCETÍSM s. n. 1. Concepție religioasă sau morală care preconizează un mod de viață extrem de auster, restrângerea la maximum a satisfacerii trebuințelor materiale etc.; asceză. 2. Mod de viață preconizat de ascetism (1); viață austeră și retrasă pe care o duce cineva. – Din fr. ascétisme. Vezi definitia »

s.m.organism care degradeaza substanta organica din nou la substanta anorganica (ex.bacterii, ciuperci) Vezi definitia »

NEOPRAGMATÍSM s. n. denumire a pragmatismului contemporan. (< fr. néo-pragmatisme) Vezi definitia »