osîrdie (osấrdii), s. f. – Zel, rîvnă, aplicație, asiduitate. – Var. înv. usîrdie. Sl. usrudije (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 231), cf. rus. userdie. – Der. osîrdios, adj. (grijuliu, atent); osîrdnic, adj. (zelos, grijuliu); osîrdui, vb. refl. (a se sili, a se forța). Toate aceste cuvinte sînt înv. Cf. milosîrdie. Vezi definitia »

BIÉ s. n. fâșie de material textil tăiată oblic, în croitorie. (< fr. biais) Vezi definitia »

SPECTROGRAFÍE s.f. Studierea spectrelor cu ajutorul spectrografului. [Gen. -iei. / < fr. spectrographie]. Vezi definitia »

SACRALIZÁȚIE s.f. (Med.) Tendință de asimilare a ultimei vertebre la prima vertebră din regiunea sacrală; sacralizare² [în DN]. [< fr. sacralisation]. Vezi definitia »

PROGRÉSIE s. f. 1. (mat.) șir finit de numere care derivă, după o anumită regulă, unul din celălalt. ♦ ~ aritmetică = progresie în care fiecare termen este rezultatul adunării termenului precedent cu o numită rație; ~ geometrică = progresie în care fiecare termen este rezultatul înmulțirii termenului precedent cu un număr constant, numit rație. 2. (muz.) secvență (3). (< fr. progression, lat. progressio) Vezi definitia »