CENÚȘĂ s. f. 1. Reziduu solid format din substanțe minerale sub formă de pulbere, care rămâne după arderea completă a unui corp. ◊ Expr. A (se) preface în cenușă = a (se) distruge în întregime (prin foc). A nu avea nici cenușă în vatră = a fi foarte sărac, a nu avea nimic. A-i lua (sau a-i vinde) cuiva și cenușa din vatră = a lăsa pe cineva sărac lipit, a-i lua cuiva tot. A trage cenușa (sau spuza) pe turta sa = a-și apăra cauza proprie. A-și pune cenușă în cap = a se pocăi, a-și recunoaște vina sau greșeala. ♦ Rămășițele unui mort incinerat. 2. (În sintagma) Cenușă vulcanică = masă de elemente fine aruncată în atmosferă de un vulcan în erupție. – Lat. *cinusia (< cinis). Vezi definitia »

TÂRGUMUREȘEÁNCĂ, târgumureșénce, s.f. v. târgmureșeancă. (târgumureșean + suf. -că) Vezi definitia »

MELONÍDĂ, melonide, s. f. Fruct asemănător cu baca, cu epicarpul tare la maturitate și mezocarpul cărnos și suculent. – Din fr. mélonide. Vezi definitia »

PRINCIPÉSĂ, principese, s. f. Fiică a unui principe, a unui rege, a unui împărat; soție a unui principe; femeie care conduce un principat; prințesă. – Din it. principessa. Vezi definitia »

plátmă, plátme, s.f. (reg.) 1. element de construcție, la acoperișul unei case, alcătuit din doi căpriori încheiați. 2. gheară de fier la mașina de secerat, care oprește coasa să se ridice. Vezi definitia »