PARHÉLIC, -Ă adj. Care ține de parhelie. [< fr. parhélique]. Vezi definitia »

TECTÓNIC, -Ă I. adj. referitor la tectonică. II. s. f. 1. ramură a geologiei care studiază modificările straturilor geologice datorate mișcărilor scoarței terestre; geotectonică. 2. structură geologică. (< fr. tectonique) Vezi definitia »

STIGMÁTIC, -Ă, stigmatici, -ce, adj. (Despre un sistem optic) Care prezintă stigmatism. – Din fr. stigmatique. Vezi definitia »

DEÓNTIC, -Ă I. adj. referitor la deontică; necesar, obli-gatoriu. II. s. f. disciplină care studiază aspectele logice și structurale ale formelor de gândire normative și imperative, precum și ale sistemelor de norme și obligații morale. (< germ. deontisch, /II/ Deontik) Vezi definitia »

CUÁNTIC, -Ă, cuantici, -ce, adj. Referitor la cuantă sau la cuantificare. ◊ Număr cuantic = fiecare dintre numerele care caracterizează stările staționare ale unui atom, ale unei molecule etc. Mecanică cuantică = ramură a fizicii care studiază fenomenele care se petrec la scara atomilor. Electrodinamică cuantică = ramură a fizicii care studiază procesele elementare discontinue din câmpul electromagnetic și interacțiunea dintre câmpul electromagnetic și substanțe sau corpuri. [Var.: cvántic, -ă, adj.] – Din fr. quantique. Vezi definitia »