AMFITEÁTRU, amfiteatre, s. n. 1. (În arhitectura greco-romană) Edificiu destinat jocurilor publice, de formă circulară sau ovală, de obicei neacoperit, având la mijloc o arenă înconjurată de trepte (gradene) și tribune pentru public. ◊ Loc. adj. și adv. În amfiteatru = (în plan) înclinat, în trepte. 2. Sală de cursuri, de spectacole etc. cu locurile așezate în trepte sau pe un plan înclinat. 3. Configurație a unor terenuri muntoase sau deluroase în etaje circulare. – Din fr. amphithéâtre, lat. amphitheatrum. Vezi definitia »

PLUVIOMÉTRU s.n. Instrument folosit pentru determinarea cantității de ploaie căzute într-o regiune într-un interval de timp. [< fr. pluviomètre, cf. lat. pluvia – ploaie, gr. metron – măsură]. Vezi definitia »

-LÁTRU, -LATRÍE elem. „care se închină, adorator”, „adorație”. (< fr. -lâtre, -lâtrie, cf. gr. latreia, adorație) Vezi definitia »

TOPOCÉNTRU, topocentre, s. n. (Astron.) Locul de observație considerat ca punct de origine. – Topo- + centru. Vezi definitia »

ȚILÍNDRU, (1) țilindre, s. n., (2) țilindri, s. m. (Pop.) 1. S. n. Cilindru, joben. 2. S. m. Sticlă de lampă. – Din germ. Zilinder. Vezi definitia »