scúză (-ze), s. f. – Dezvinovățire. It. scusa, fr. excuse. – Der. scuza, vb., din it. scusare, fr. excuser; scuzabil, adj., din fr. excusable. Vezi definitia »

nălucínță, nălucínțe, s.f. (înv.) 1. deșertăciune, vanitate. 2. vrajă, farmec. Vezi definitia »

hiólă s. f. – În expresia: în hiolă, tîrîș. – Var. fiolă, fiulă. Origine necunoscută. După Bogrea, Dacor., I, 258, urmat de Scriban, din lat. fibŭla (ca. subula › sula), care nu se înțelege sub aspect semantic și nici fonetic (formele cu f nu apar în DAR și par incerte; accentul nu este clar). Pare formație expresivă, pe baza lui a se hăi, hîi „a se nărui, a se prăbuși”. În Mold. Vezi definitia »

prahaíță, prahaíțe, s.f. (reg.) ciupercă comestibilă de culoare măslinie. Vezi definitia »

arahnóză s.f. Stare morbidă provocată de arahnide. (< fr. arachnose) Vezi definitia »