BĂLĂRÍE, bălării, s. f. 1. Buruiană care crește pe locuri necultivate. 2. Loc năpădit de buruieni. – Et. nec. Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie Vezi definitia »

vânjoșíe (pop.) s. f., art. vânjoșía, g.-d. art. vânjoșíei; pl. vânjoșíi, art. vânjoșíile Vezi definitia »

STRATEGÍE s. f. Parte componentă a artei militare, care se ocupă cu problemele pregătirii, planificării și ducerii războiului și operațiilor militare. – Din fr. stratégie. Vezi definitia »

ȘURUBĂRÍE², șurubării, s. f. (Fam.) Șmecherie, șiretlic, chițibușărie, tertip. – Șurubar + suf. -ie. Vezi definitia »