Definita cuvantului metodă
METÓDĂ s. f. 1. ansamblu de mijloace proprii pentru realizarea unui scop; mod de executare a unui lucru. ◊ totalitatea procedeelor practice cu ajutorul cărora se predă o știință, o disciplină. ◊ manual care conține principiile de învățare a unei limbi, a unui instrument muzical etc. 2. mod de a studia, de a cerceta fenomenele naturii și societății. (< fr. méthode, lat. methodus, gr. methodos, germ. Methode)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu metodă
ȘTIINȚĂ s. f. 1. ansamblu sistematic de cunoștințe despre natură, societate și gândire. 2. cunoaștere (despre ceva). 3. pregătire intelectuală, învățătură; erudiție. (după fr. science) Vezi definitia »
BĂLTÍȚĂ, băltițe, s. f. Diminutiv al lui baltă. – Baltă + suf. -iță. Vezi definitia »
Interferență,interferențe.s.f.1.Întâlnire,încrucișareçombinare a două sau mai multe fenomene,întâmplări,fapte etc.2.Fenomen de suprapunere și de compunere a efectelor a două(sau a mai multor)mișcări vibratorii provenite din surse diferite;intensificare(sau slăbire reciprocă) a intensității undelor prin suprapunere lor. – Din fr.interference. Vezi definitia »
PILOTÍNĂ s.f. Navă mică având la bord unul sau mai mulți piloți care conduc navele la intrarea sau la ieșirea din port. [Cf. fr. pilotin]. Vezi definitia »
SUPRASÁRCINĂ, suprasarcini, s. f. Sarcină suplimentară față de sarcina nominală pe care o are de suportat un sistem tehnic și care ar putea să pericliteze siguranța în funcționare a acestuia. – Supra- + sarcină (după fr. surcharge). Vezi definitia »