ITALIÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Italia. II. adj. care aparține Italiei sau italienilor. ♦ artă ~ă = artă dezvoltată pe teritoriul Italiei, pe baza tradiției atât a artei romane, cât și a celei paleocreștine și bizantine. ◊ (s. f.) limbă romanică vorbită de italieni. (< it. italiano) Vezi definitia »

FRENCH-CANCÁN FRENCI-/ s. n. cancan². (< fr. french cancan) Vezi definitia »

căptălán², căptăláne, s.n. (pop.) 1. acoperământ de scoarță de brad pentru stupii cu albine; căptar, foltău. 2. căpătâiul sau scaunul urzitoarei. Vezi definitia »

CENOMANIÁN s.n. (Geol.) Al doilea etaj al cretacicului mediu. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. cénomanien, cf. cenomani – popor celtic din vechea Galie transalpină]. Vezi definitia »

BOLIVIÁN, -Ă, bolivieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Boliviei sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Boliviei sau bolivienilor (1), care este originar din Bolivia, privitor la Bolivia sau la bolivieni. [Pr.: -vi-an] – Bolivia (n. pr.) + suf. -an. Vezi definitia »