sméniță, sménițe, s.f. (reg.) plantă erbacee meliferă, cu miros aromatic, cu flori albe sau roșietice, cu proprietăți tonice; cătușniță. Vezi definitia »

CONSTÁNȚĂ s.f. Însușirea de a fi constant; statornicie; perseverență. [Cf. fr. constance, lat. constantia]. Vezi definitia »

a face palancă expr. a istovi / a extenua / a ucide pe cineva prin exces de sex. Vezi definitia »

corcoviță, corcovițe s. f. găină. Vezi definitia »

PORTIÉRĂ s. f. 1. ușă cu geam (la un automobil, la o trăsură închisă, la un vagon de tren). 2. draperie deasupra unei uși. (< fr. portière) Vezi definitia »