iuzbáșă s. m. – Căpitan al unei companii de o sută de infanteriști. Tc. yüzbași (Șeineanu, III, 72). Sec. XVII, înv. Este dublet al lui izbașa, s. m. (secretar al Sfatului), sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

FLÍNTĂ, flinte, s. f. Pușcă cu fitil, cu țeavă lungă, cocoș și cremene, folosită în trecut; sâneață. – Din magh. flinta. Cf. germ. Flinte. Vezi definitia »

SONÉTĂ, sonete, s. f. Dispozitiv alcătuit dintr-un berbec (II 2) care alunecă pe un stâlp vertical, cu care se bat (manual sau mecanic) piloții în sol (de obicei pe fundul unei ape), menținându-i totodată în poziția prescrisă. – Din fr. sonnette. Vezi definitia »

VIÓDĂ s. f. instrument muzical din seria violină. (< vi/olă/ + -odă) Vezi definitia »

AUTOGENÉZĂ s. f. Teorie care absolutizează acțiunea factorilor ereditari în dezvoltarea individului și neagă rolul mediului. [Pr.: a-u-] – Din fr. autogénèse. Vezi definitia »